This is a SEO version of rum. Click here to view full version
« Previous Page Table of Contents Next Page »4
„ Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!“ (Apoc 14:6-7).
Prima solie îngerească ne cere să ne închinăm lui Dumnezeu. Trăim într-un timp înainte celei de a 2-a veniri a lui Hristos, timp în care „ are loc judecata “ în ceruri. Mai departe li se cere oamenilor să se închine lui Dumnezeu ca şi Creator al cerurilor şi al pământului. Cu toate aceste cerinţe, mulţi oameni cred până astăzi în nedovedita teorie a evoluţiei. Dumne-zeu permite oamenilor să recunoască frumuseţea şi minunata ordine, minuna-tele porunci şi legi din natură
pe care El le-a dat şi care nu au apărut la voia întâmplării. (Rom 1:20-21). El aminteşte oamenilor că El este Dătătorul tuturor darurilor şi că El merită iubirea şi închinarea noastră. Adevărata iubire şi închinare înseamnă să păzeşti poruncile Lui. (10 po-runci în Exod 20:1-17). „ Căci dragostea de Dumne-zeu stă în păzirea poruncilor Lui. “ şi „ Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă.“ (1 Ioan 5:3; Prov. 28:9). Una din cele 10 porunci ne îndrumă direct la Creator. Porunca a IV-a spune: „ Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfnţeşti…Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfnţit-o “ (Exod 20:8-11).
SABATUL, SIGILIUL LUI DUMNEZEU
Porunca a IV-a este sin-gura dintre cele zece care menţionează numele, titlul şi teritoriul de guvernare a dătătorului legii, prin a cărei atotputernicie a fost dată legea. De aceea ea conţine „ sigiliul lui Dumnezeu “ Sabatul nu a fost dat doar poporului evreu ci el este un monument al creaţiunii (Gen 2:1-3). Această zi trebuie comemorată întotdeauna cu mulţumire şi respect faţă de Creator. „ Adu-ţi aminte de ziua Sabatului, ca s-o sfnţeşti “. Păzirea sabatului este un semn al credincioşiei către adevăratul Dumnezeu. „ Sfnţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru !“ (Ezec. 20:20; Isaia 56; Exod 31:13-17).
Sabatul care din vechime era sâmbăta şi nu du-minica este valabil pentru toţi creştinii. Isus însuşi a explicat imutabilitatea celor 10 porunci: „ Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Pro-orocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece ce-
rul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se f întâmplat toate lucrurile“ (Matei 5:17-18).
PRIMA SOLIE ÎNGEREASCĂ
„ A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei! “ (Apoc 14:8).
Expresia Babi lon provine de la Babel şi însemnă încurcătură (Gen 11:9). În Sfânta Scriptură ea este aplicată pentru a arăta diferite forme false sau religii corupte.
În Apocal ips 17:4-6, Babi lonul este simbol i-zat cu o curvă. În Biblie o femeie desfrânată simbolizează o biserică apostaziată, decăzută (Ier 3:20; Ezechiel 16:35). Această curvă din Apocalips 17:4,5 este „ îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de ne curviei ei. Pe frunte purta sc nume, o taină: „Babilonul cel m mama curvelor şi spurcăciuni pământului. “ Profetul declară: „ Ş am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfnţilor şi de sângele ucenicilor lui Isus. “ Despre Babilon se vorbeşte mai
departe: „ Şi femeia, pe care ai văzut-o este cetatea cea mare “ (pe 7 coline, vers 9) care are stăpânire peste împăraţii pământului (Apoc 17:18).
BABILONUL SPIRITUAL
Puterea descrisă aici nu este alta decât Roma papală , oraş aşezat pe 7 coline. Purpura şi staco-jiul sunt culorile cardinalilor şi a episcopilor. Aurul, pietrele preţioase şi perlele ilustrează bunăstarea şi bogăţiile nemăsurate ale papalităţii. Despre nici o altă putere nu se poate spune cu atâta dreptate că „ a fost îmbătată de sângele sfnţilor “ ca această biserică care a persecutat într-un mod groaznic pe urmaşii lui Hristos. (vezi pagina 1, 2). Marelui Babilon i se atribuie păcatul de „ a adăpa toate neamurile
din vinul mâniei curviei ei! “ Acest pahar îmbătător pe care îl oferă lu-mii reprezintă falsa învăţătură, ca de exemplu liturghia, nemurirea sufetului, chinul veşnic în iad, iertarea prin Maria şi sfnţirea du-minicii. Acestea şi alte învăţături înrudite cu ele, total nebiblice, le oferă lumii şi bisericilor care exercită o fatală infuenţă asupra fecăruia.
Avertizarea adresată nouă astăzi „ a căzut Babi-lonu l“ îşi găseşte aplicaţia asupra tuturor bisericilor care odată erau curate, dar care s-au corupt. Ea nu se referă doar la biserica catolică căci ea a existat în stare de corupţie încă de multe veacuri. Babilonul este numit „mama desfrânatelor. “ Prin ficele ei sunt simbolizate bisericile care păzesc învăţăturile nebiblice ale Romei, (de ex. sfnţirea duminicii), deci urmează exemplul ei. Expresia Babilon (încurcătură) poate f aplicată tuturor acestor biserici. Cu toată întunecimea spirituală şi despărţirea de Dumnezeu în aceste biserici se găseşte încă majoritatea adevăraţilor urmaşi ai lui Hristos . Toţi copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu care se mai găsesc încă în Babilon vor accepta chemarea îngerului: „ Acăzut Babilonul…, ieşiţi din mijlocul ei,poporul Meu “ (Apoc 18:4) şi vor părăsi bisericile decăzute.
A DOUA SOLIE ÎNGEREASCĂ
„ Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu… “ (Apoc 14:9-10).
Pentru a înţelege această solie trebuie să descifrăm simbolurile aplicate aici.
FIARA
Fiara despre care se vorbeşte aici este descr isă pr ima dată în Apocalips 13:1-10: „ semăna cu un leopard.“ O comparaţie între „fară“ şi „cornul cel mic“ din Dan 7 (vezi pagina 1, 2) ne arată clar că este vorba de una şi aceeaşi putere: şi anume despre papalitate.
Astfel „cornul cel mic“ este unul şi acelaşi cu „fara,“ o putere blasfemiatoare de Dumnezeu (Apoc 13:6)
care persecută pe creştini (Apoc 13:7) şi care provi-ne din Roma păgână (Apoc 13:2), domnind timp de 1260 de ani (Apoc 13:5). După acest timp va trebui ca puterea ei de dominaţie să fe luată printr-o „rană de moarte“ (Apoc 13:3,10, pg 2 subpunctul 8).
Dar această „ rană de moarte “ a papalităţii va tre-bui să fe vindecată (Apoc 13:3). Aceasta s-a întâm-plat în 1929 la încheierea Pactului de la Lateran , când Vaticanul a primit un teren şi un ajutor fnanciar substanţial precum şi toate drepturile diplomatice unui stat suveran. Prin diplomaţia lui internaţională şi puterea financiară pe care Vaticanul şi-a câştigat-o la nivel mon-dial, din acel timp el şi-a recăpătat puterea şi infuenţa. „Rana de moarte“ s-a vindecat…
Înainte de a trata „ chipul farei “ şi „ semnul farei “, trebuie să observăm „puterea farei“ dinApocalipsa 13:
FIARA A DOUA
Profetul a văzut: „ ridicându-se din pământ o altă fară, care avea două coarne ca ale unui miel “ (Apoc 13:11).
În timp ce fara anterioară se ridică din „ mare “ sau „ naţiuni şi limbi “ (Apoc 17:15) , această fară se ridică „ din pământ “. În loc de a uzurpa alte puteri şi a le lua locul, această naţiune este reprezentată ridicându-se treptat şi paşnic. De aceea ea nu poate f găsită între naţiunile zbuciumate şi războinice
ale Europei. Trebuie să fe căutată în partea de vest a pământului. Doar o naţ iune a început să se dezvolte în timp ce papalitatea şi-a pier-dut supremaţia în 1798:
Statele Unite ale Americii!
Coarnele de miel ale fiarei indică tinereţea, neprihănirea şi blândeţea pe care îl reprezintă caracterul Statelor Unite de atunci: democraţie şi libertatea credinţei (cele două coarne) care au fost primele principii ale naţiunii. Creştinii persecutaţi în Europa de papalitate au emigrat atunci cu miile spre „noua lume:“ America. Acesta a fost ora naşterii a SUA. Dar această fară cu „ coarnele ca a unui miel “ (SUA) „ vorbeşte ca un balaur. “ „ Ea lucra
A TREIA SOLIE ÎNGEREASCĂ
This is a SEO version of rum. Click here to view full version
« Previous Page Table of Contents Next Page »