Page 2 - rum

catehismul catolic. Porunca a IV-a care cere închinarea şi sfnţirea zilei biblice de odihnă, Sabatul zilei a şaptea , a fost schimbată cu duminica care îşi are originea în păgâna închinare la soare. În loc de Sâmbătă, Sabat, după porunca a IV-a (Exod 20:8-11; Isaia 56:2-7), dumi-nica a fost instituită ca zi de odihnă, zi care niciodată nu a fost poruncită de Dumnezeu şi nici Isus sau apostolii nu au păzit-o (Luca 4:16; Mat 24:20; Fapt 13:42-44).

de supremaţie a „cornului cel mic“ de 1260 de ani. Această perioadă de timp începe cu decretul lui Iustin-ian şi de asemenea cu biruinţa generalului Beli-zare asupra Ostrogoţilor în anul 538 d.Hr. şi se sfârşeşte în 1798 d.Hr. cu luarea pa-pei în captivitate şi declararea Romei ca republică de către forţele franceze sub Napoleon. (Mai mul-te detalii în cartea „Marea Luptă,“ ofe-rită în talon).

„ Apoi va veni judecata… “ (Dan 7:26). Daniel a văzut că: „ …s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Mii de mii de sluji-tori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile “ (Dan 7:9-10). Astfel i-a fost arătată lui Daniel într-o viziune marea şi solemna zi în care caracterul şi viaţa fecărui om vor f examinate de marele Judecător al întregii lumi.

Se spune că: „ nişte cărţi au fost deschise. “ Ioan explică mai departe: „ Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea“ (Apoc 20:12). Cărţile cerului cu numele (Luca 10:20) şi faptele (Mat 12:36-37)

oamenilor vor hotărî deciziile judecăţii. Toate intenţiile secrete şi motivele vor apărea fără greşeală în registru căci „ Domnul va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor“ (1 Cor 4:5), „Şi va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fe bine, fe rău “ (Eclesiastul 12:14).

Când cărţile vor f deschise, întreaga viaţă a tuturor celor care au crezut în Isus va f cercetată de Dumnezeu. „ Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va f sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? “ (1 Petru 4:17). Judecata celor nelegiuiţi este deosebită şi separată de această lucrare care va avea loc mai târziu. Hristos (Ioan 5:22) începe cercetarea fecăruia, prima dată cu cei care au trăit primii pe pământ şi trece de la o generaţie la alta mai departe încheind cu cei care sunt în viaţă. Fiecare nume va f menţionat. Cazul fecăruia va f cercetat cu exactitate. Nume vor f acceptate şi nume vor f respinse. Legea lui Dumn-ezeu este măsura cu care este măsurat, la judecată, caracterul oamenilor. Apostolul Pavel declară: „ Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege şi toţi cei ce au păcătuit având lege, vor f judecaţi după lege “

(Romani 2:12-16) . Dacă se găsesc la unii păcate de care

nu s-au căit şi care nu sunt iertate, atunci numele lor vor f şterse din cartea vieţii. „ Domnul a zis lui Moise: <Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea>“ (Exod 32:33) . În dreptul numelor acelora care într-adevăr s-au căit de păcate (Prov. 28:13) şi care L-au primit pe Isus ca Mântuitor personal va f scris iertat (Fapte 16:30,31) şi rămân scrişi în cartea vieţii. Ca ei să aibă parte de neprihănirea lui Hristos (1 Ioan 2:29) şi caracterul lor să fe în armonie cu Legea lui Dumnezeu, păcatelor lor vor f şterse, iar ei vor f declaraţi a f vrednici de viaţa veşnică, căci Domnul spune: „ Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale “ (Isaia 43:25).

Aceştia vor avea parte de învierea celor drepţi deoarece Biblia spune clar: „ Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă “ (Ioan 5:29; 1 Tes 4:14-16). Isus clarifcă prin profetul Ioan: „ Cel ce va birui, va f îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui “ (Apoc 3:5). Această mijlocire a lui Hristos pentru oameni în faţa tronului Tatălui Său în ceruri (Evrei 8:1) este

tot atât de importantă ca şi planul de mântuire adusă la îndeplinire prin moartea Lui pe cruce (Evrei 9:24). Isus a deschis drumul spre tronul Tatălui. Prin El poate oricine, care crede, să vină la El să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu: „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fm ajutaţi la vreme de nevoie“ (Evrei 4:16). Isus intervine pentru noi datorită mâinilor sale rănite şi trupului Său lovit şi spune tuturor celor care vor Să-l urmeze: „Harul Meu îţi este de ajuns“ (2 Corinteni 12:9). „ Luaţi jugul Meu asupra voastră , (10 porunci) şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru

sufetele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară“ (Matei 11:29-30).

De îndată ce conştiinţa este trezită prin lucrarea Duhului Sfânt vom începe să înţelegem ceva din puterea, vina şi suferinţa păcatului şi atunci vom începe să-l urâm. Vom deveni conştienţi că păcatul ne-a despărţit de Dum-nezeu şi că noi suntem în robie şi în puterea celui rău. Cu cât ne forţăm mai mult să ne eliberăm, cu atât mai mult vom recunoaşte slăbiciunile noastre. Motivele şi in-ima noastră sunt necurate. Vedem că viaţa noastră este plină de egoism şi păcate. Începem să dorim iertare, curăţire şi eliberare. Ce putem noi face pentru a veni în armonie cu Dumnezeu? Avem nevoie de siguranţă, iertarea cerului, pace şi iubire în inimile noastre. Aceste lucruri nu pot f cumpărate cu bani înţelepciune şi pricepere şi nici nu pot f moştenite, dar Dumnezeu ni le oferă gratuit, „ fără bani şi fără plată! “ (Isaia 55:1). Ele ne aparţin nouă când noi ne întindem mâinile şi le primim, căci aşa zice Domnul: „ De vor f păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada “ (Isaia 1:18). „ Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou “ (Ezechiel 36:26).

Noi ne-am mărturisit păcatele noastre şi ne-am decis să începem o viaţă nouă cu Dumnezeu, de aceea putem veni la El ca El să ne şteargă păcatele dându-ne o inimă nouă. „ Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.“ „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare“ (1 Ioan 1:19; Pilde 28:13). Noi putem f convinşi că va face acesta pentru că El a promis-o. Aceasta este învăţătura pe care Isus a predicat-o în viaţa Sa pe pământ. Căci darul promis al lui Dumnezeu este proprietatea noastră imediat ce noi Îl acceptăm prin credinţă. Noi nu putem prin noi înşine să ne pocăim de păcatele trecute, nu putem să ne reînnoim inima şi nu este în puterea noastră proprie să tindem spre sfnţire (Ieremia 13:23; Efeseni 2:8). Dar Dumnezeu a promis că El va face aceasta prin Hristos. Noi trebuie să credem această promi-siune. Noi trebuie să mărturisim păcatele noastre lui Dumnezeu şi să Îi servim. Îndată ce vom face aceasta, El îşi va împlini promisiunile. Isus va f avocatul tău care va interveni înaintea lui Dumnezeu pentru tine. „ Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi“ (1 Ioan 2:1-2).

În timp ce oamenii vor încerca să unească naţiunile Europei şi în lume catastrofele şi războaiele se înmulţesc, profetul Daniel a văzut cum o piatră a lovit picioarele chipului şi l-a distrus. Această piatră înseamnă revenirea lui Isus Hristos (Dan 2:35; Psalm 18:32). Hristos va reveni curând şi va f văzut de toţi oamenii pe norii cerului (Apoc 1:7). Pentru a ajuta omenirea să se pregătească pentru aceste evenimente şi pentru a putea sta la judecată, în iubirea Lui, Dumnezeu avertizează oamenii prin ultima solie a harului care se găseşte în Apocalipsa 14: